1. Factori de echipament: determinarea limitei superioare a eficienței transportului
Designul și uzura șuruburilor
Configurația șuruburilor: diferite modele de șurub (cum ar fi tipul convențional cu filet complet-, tip barieră- și tip-despărțit) afectează direct eficiența transportului solid și capacitatea de construire a presiunii de topire-. Pentru materiale sensibile la forfecare-cum ar fi PVC, se folosesc de obicei șuruburi de tip gradient sau trepte-, cu un raport de compresie cuprins între 2,5:1 și 3,5:1. Dacă raportul de compresie este prea scăzut, presiunea de topire va fi insuficientă; dacă este prea mare, căldura excesivă de forfecare poate provoca descompunerea PVC-ului.
Gradul de uzură: Acesta este un aspect cheie atunci când se evaluează echipamentul uzat. Jocul radial dintre șurub și cilindru este un indicator critic. Pentru prelucrarea PVC, jocul ideal este de obicei între 0,1 și 0,3 mm. Când acest joc crește din cauza uzurii, topitura curge înapoi prin golurile dintre șuruburile, determinând o scădere bruscă a eficienței transportului. De exemplu, pentru un șurub de 65 mm, dacă spațiul crește de la 0,2 mm la 0,5 mm din cauza uzurii, viteza maximă de transport poate scădea cu 20%–30%.
Structura butoiului
Designul portului de alimentare: Forma, dimensiunile și prezența unui sistem de răcire forțată la portul de alimentare afectează densitatea în vrac a pulberii de PVC și eficiența alimentării. Porturile de alimentare prost proiectate pot duce cu ușurință la „punți” sau alimentare neuniformă.
matriță și sistem de filtrare
Rezistența matriței: un design complex al canalului de curgere al capului matriței, un raport de compresie excesiv sau o secțiune de formare prea lungă pot crește contrapresiunea asupra fluxului de topire, reducând astfel viteza de transport.
Filtre și plăci colectoare: cu cât este mai mare numărul de plase și cu cât este mai mare numărul de straturi filtrante, cu atât este mai mare rezistența la topitură, rezultând o scădere a vitezei de transport. În același timp, filtrele servesc și la îndepărtarea impurităților și la îmbunătățirea eficienței amestecării.
2. Factori materiale: Factori care afectează rezistența la curgere
Formulare: Aceasta este metoda de control cea mai flexibilă și utilizată în mod obișnuit în producție.
Lubrifianți: cantități excesive de lubrifianți externi (cum ar fi parafină sau ceară PE) pot forma o peliculă supra-lubrifiată, ceea ce face ca topitura să alunece de-a lungul peretelui cilindrului și reducând eficiența transportului. Lubrifianții interni insuficienti (cum ar fi acidul stearic sau ceara de oxid de polietilenă) cresc frecarea intermoleculară în topitură, ceea ce duce la o vâscozitate mai mare a topiturii, o fluiditate mai slabă și o viteză de transport redusă.
Umpluturi: Adăugarea de materiale de umplutură, cum ar fi carbonatul de calciu, crește viscozitatea topiturii și rezistența la curgere, reducând astfel viteza de transport. Pentru a îmbunătăți debitul, cantitatea de lubrifiant trebuie de obicei ajustată în consecință.
Modificatori de impact: Adăugarea de modificatori precum CPE crește, de asemenea, vâscozitatea topiturii, ceea ce are un anumit impact negativ asupra vitezei de transport.
Proprietățile rășinii
Greutate moleculară și distribuție: Greutatea moleculară mai mare are ca rezultat o viscozitate mai mare a topiturii și o curgere mai dificilă, ceea ce duce la o scădere corespunzătoare a vitezei de transport. Rășinile cu o distribuție largă a greutății moleculare au o fereastră de procesare mai largă, dar prezintă o curgere relativ mai slabă.
Morfologia particulelor: Rășinile PVC cu forme neregulate ale particulelor și porozitate scăzută au o eficiență de alimentare mai scăzută în secțiunea de alimentare, ceea ce afectează transportul inițial.
3. Factori de proces:-Măsuri de control în timp real
Setări de temperatură
Impact: Temperatura este cheia pentru reglarea vâscozității topiturii PVC. Pe măsură ce temperatura crește, vâscozitatea topiturii scade, fluiditatea se îmbunătățește și viteza de transport crește. Cu toate acestea, PVC-ul este sensibil-la căldură; temperaturile excesiv de ridicate (de obicei peste 200 de grade) accelerează descompunerea acestuia, generând gaze și puncte negre, care, la rândul lor, perturbă transportul continuu.
Gradient de temperatură: Un gradient de temperatură care crește treptat este de obicei stabilit de-a lungul căii de curgere a materialului, de la secțiunea de alimentare prin secțiunea de omogenizare până la matriță. Un gradient incorect (cum ar fi o temperatură în secțiunea de omogenizare mai mică decât cea din secțiunea de compresie) poate provoca retur de presiune, împiedicând grav transportul.
Viteza șurubului
Efect: Într-un interval rezonabil, o creștere a vitezei șurubului are ca rezultat o creștere aproape liniară a vitezei de transport. Acesta este cel mai direct mijloc de ajustare a ieșirii.
Limitări: Cu toate acestea, viteza nu poate fi mărită la infinit. Vitezele excesiv de mari generează căldură intensă de forfecare, care poate duce la:
Degradarea materialului: PVC se descompune din cauza supraîncălzirii.
Plastificare inadecvată: Timpul de rezidență al materialului în butoi este prea scurt, prevenind plastificarea suficientă.
Rupere prin topire: suprafața extrudatului devine aspră.
Presiunea matriței
Efect: o creștere a presiunii matriței (de exemplu, din cauza blocării matriței sau a vitezei excesive de retragere-de oprire) reduce viteza de transport. Acest lucru se datorează faptului că extruderul trebuie să depășească contrapresiunea mai mare pentru a împinge materialul afară.
4. Factori de echipament din aval: potrivirea tracțiunii și răcirii
Viteza de tracțiune
Principiul de potrivire: Viteza de tracțiune trebuie să fie potrivită cu viteza de avans a extruderului.
Viteza de tracțiune excesivă: Aceasta va genera o tensiune de tracțiune pe țeavă, determinând subțirea peretelui și poate provoca, de asemenea, ruperea topiturii din cauza întinderii.
Extragere excesiv de lentă: Determină acumularea materialului la matriță și la mantaua de răcire, generând contrapresiune care acționează împotriva extruderului, reducând viteza de avans și determinând țeavă să se încline și să se deformeze din cauza gravitației.
Răcire și modelare
Rezistența mantalei de răcire: Factori cum ar fi teșirea la intrarea în manta de răcire și toleranțele dimensionale creează rezistență. Dacă rezistența este prea mare, aceasta crește semnificativ presiunea matriței și reduce viteza de avans.
Eficiență de răcire: Răcirea insuficientă împiedică țeava din interiorul manșonului de formare să se solidifice rapid, determinând-o să se întindă și să se subțieze sub forța de tracțiune. Pentru a menține grosimea peretelui, operatorul poate fi obligat să reducă viteza de tracțiune, afectând indirect viteza întregii linii de producție.
